Lista de păsări observate în Parcul Drumul Taberei din București a crescut la 18. Am reușit să ajung și în martie acolo, pentru o plimbare de o oră, cu ochii după păsări.
Prima surpriză: mierla. După ce data trecută mă mirasem că în tot parcul n-am găsit măcar o mierlă, la nici cinci minute de la intrarea pe alee am dat de ea. De fapt, de el. Un mierloi frumos, cu cioc portocaliu-aprins, care țopăia pe iarbă, ca un samurai. N-am reușit să-l pozez, pentru că brusc a tras un chiuit și a dispărut într-un tufiș. Dar după câțiva pași, am mai dat de un exemplar, care molfăia la ceva ce semăna oarecum a râmă. Puțin mai sus, pe deal, am găsit și vreo trei femele.
După primele zece minute, în care au intrat pe listă guguștiucul și graurul, părea că tura o să meargă destul de prost. Când caut păsări, mă bazez destul de mult pe sunete. Un foșnet, un piuit, un ciripit sau bătăile aripilor mă atenționează că e cazul să mă uit mai cu atenție într-o anumită direcție. Sunetele îmi spun, în unele cazuri, și ce specie pot să mă aștept să găsesc. Ajută foarte mult să știi după ce fel de formă, culoare, mișcare te uiți.
Dar acum era 7.40 dimineața și toți locuitorii cartierului Drumul Taberei se grăbeau, împreună cu mii de motoare și claxoane, mici și mari, să ajungă la timp Undeva. Peste asta se adăugau chițăiturile și trilurile graurilor, proaspăt reveniți în oraș. Stăteau sus, pe vârfurile plopilor, și făceau un haos de nu se mai auzea pițigoi cu pițigoi. Că și ei sunt deosebit de vorbăreți în perioada asta. Pițigoiul mare parcă mai mult decât cel albastru, dar oricum erau amândoi prezenți.
Pe la 8, când gălăgia străzii s-a mai calmat, a început să se audă și un vâjâit de florinte. O specie pe care-mi aminteam că o văzusem în vară, dar pe care în februarie n-am găsit-o. Întâlnirea cu florinții, că până la urmă au fost mai mulți, a fost una dintre cele mai frumoase. Pe doi dintre ei i-am văzut mâncând din conurile de pin, ceea ce făceau și vreo 4-5 sticleți.
Ambii mestecau cu ciocul deschis și se murdăriseră de semințe până peste urechi. Nu le-am zis nimic, pentru că mă concentram din toate puterile să urmăresc un sunet subțirel, ca de liță zdrăngănită de ceramica unei siguranțe. Un sunet care venea tot de deasupra, dinspre coroana pinilor, dar pe care nu reușeam să-l prind. Am lăsat florinții și sticleții să-și vadă de masă și am făcut câțiva pași mai departe fiind convinsă că tocmai am ratat să pun pe listă și un aușel. Din fericire, chiar la vreo 10 metri distanță l-am găsit și pozat. Era un aușel cu cap galben care-și făcea de lucru tot prin preajma conurilor de pin.
Aușelul cu cap galben cântărește în medie 4-6 grame și e cea mai mică pasăre din Europa. Se hrănește cu afide, păianjeni, ouă de insecte și alte chestii similare. Conform hărții de distribuție din Colins, aușelul cu cap galben doar iernează în București, vara se retrage spre zonele mai înalte, cu păduri de conifere. În poza asta nu se vede, dar pe cap are o creastă (dungă) de pene galbene, pe care masculii o înfoaie doar la ocazii speciale. Când vor să impresioneze o parteneră sau un adversar.
Cu aușelul s-au încheiat și surprizele. M-am uitat să văd dacă nu cumva prin zonă mai e și pănțărușul, dar n-am dat de el de data asta.
În total, la plimbarea de martie am găsit 11 specii, dintre care 6 au fost noi: aușel cu cap galben, florinte, sticlete, guguștiuc, mierlă și graur.
Pe lângă data din calendar, nouă a fost și prezența apei în parc. Sistemul de irigare era pornit, așa că erau destule băltoace din care păsările puteau să bea și în care se puteau spăla.
Un an mai târziu, pe 17 martie, am rezolvat „restanța”. Am făcut a doua vizită de martie, așa cum mi-a spus biologul Dani Drăgan să fac. De ce? Ca să fie datele adunate cât mai relevante.
Între timp, lună după lună, lista a ajuns la 46 de specii. Cum am parcurs deja un an, de data asta știu sigur că în Parcul Moghioroș iernează pițigoi de brădet, sturzi cântători și aușei cu cap galben, de exemplu. Știu asta pentru că i-am găsit în parc aproape la fiecare vizită făcută din noiembrie până în martie.
Bucuria vizitei de weekendul trecut a fost, pe lângă foiala de aușei – și sprâncenați, și cu cap galben, o ghionoaie verde care se hrănea aproape de alee.
