Spun oamenii că în Parcul Natural Văcărești din București trăiesc sau măcar se pot vedea peste 170 de specii de păsări. Numărul viețuitoarelor pe care le poți întâlni aici crește, dacă incluzi și mamiferele, reptilele sau amfibienii. Parcul înseamnă 183 de hectare pe care păsările găsesc aproape tot ce-și pot dori: copaci bătrâni, stuf, ierburi înalte, tufișuri, apă adâncă, zone cu mâl, apă puțin adâncă, cu maluri blânde și câteva zile pe săptămână are și liniște. E greu să găsești în București un loc mai bun pentru observarea naturii.
Dar zilele trecute am avut o discuție dubioasă cu un vizitator al parcului care pleca nemulțumit că nu văzuse decât ciori și vrăbii, un mix pe care-l avea și-n fața blocului și de care se săturase. Venise în Văcărești cu bicla, să facă mișcare și să-și clătească ochii cu vedetele parcului: egreta, corcodelul, vulturul (sic). Ne-am întâlnit la capătul unei poteci înguste prin stuf. Poteca, practicabilă anul trecut, se oprea acum ferm într-o mare baltă, spre nemulțumirea omului care ar fi vrut să-i dea înainte pe bicicletă. I-am comunicat vestea proastă: nu se poate trece mai departe și ne-am întors împreună spre poteca principală. Omul nu înțelegea de unde renumele de „Deltă” al parcului. Unde erau păsările pe care le văzuse prin poze? Venea prima oară aici și culmea, nici picior de egretă atârnată prin sălcii, zero piciorong sau stârc cenușiu.
Nimic, nu văzuse nici măcar un cormoran. Adevărul, pe care i l-am și spus, e că nu prea era o oră bună de birdwatching. Deja trecuse de 11 jumătate, soarele începuse să ardă și mai bătea și vântul – trei lucuri care le taie păsărilor cheful de umblat. Totuși, cât am stat de vorbă, în jurul nostru s-au foit vreo 2 lăcari de stuf, un grelușel, tot de stuf, țârâia ceva mai departe, bineînțeles că-n stuf. Pe deasupra au trecut 4-5 chire de baltă gălăgioase și agitate. Un vânturel a staționat în zbor pe lângă blocurile Asmita, în timp ce în dreapta, deasupra potecii principale, doi șoimul rândunelelor făceau tot posibilul să prindă vreo rândunică sau vreo drepnea neagră dintre cele 10-20 care se roteau pe cer.
Vestea bună e că parcul are păsări. Vestea mai puțin bună e că păsările vii nu stau ca la muzeu, aliniate frumos pe stânga și pe dreapta, șiruri sau stive, cu etichete atârnate de picior. Trebuie să le cauți, să le înveți forma, culoarea, cântecul și obiceiurile. Nu neapărat toate odată, începi treptat, ca tot omul, de la cele câteva specii pe care inevitabil le știi: vrabia, porumbelul, cioara, coțofana. Nu e greu, dar ai nevoie de ceva timp ca să citești despre ele, să te uiți pe poze sau pe ilustrațiile din determinator (adică un ghid pentru identificarea păsărilor) și să ieși cât mai mult să le cauți în natură.
Ascultând și alte exclamații și povești de prin parc sau de pe la cunoscuți, concluzia mea e că ai câteva metode sigure prin care poți, ca birdwatcher începător, să pleci nemulțumit din Parcul Natural Văcărești. Unele metode le-am aplicat și eu, din lene, din nevoia de a-mi sincroniza programul cu al altora și așa mai departe.
Uite care sunt cele 9 lucruri pe care să le faci, dacă vrei să fii sigur că nu vezi păsări în Văcărești:
- Trezește-te târziu, mai ales vara, și fă în așa fel încât să ajungi în parc la prânz. Ideal e să fie o zi cu soare puternic, +28 de grade, dacă se poate și cu vânt puternic. Păsările mici vor sta ascunse în stuf, că n-au de ce să cheltuiască energie zburând pe vânt puternic. Păsările de apă vor sta ascunse în stuf așa cum ai sta tu ascuns sub umbra copacilor, ca să scapi de arșiță și deshidratare.
- Nu te duce singur, împarte bucuria naturii cu cât mai mulți prieteni. Mergeți în gașcă mare, 5-10 oameni. Ia și părinții, soacra, nepoții, orice mai ai pe acasă. Discutați și simțiți-vă bine, până la urmă e timpul vostru liber, n-ar avea nici un haz fără puțină socializare. Dacă în grup ai măcar un prieten care vorbește tare sau râde zgomotos, fii sigur că păsările vă vor ocoli discret. Misiune îndeplinită.
- Ia cu tine bicicleta și dă-i pedală! Cutreieră stuful, eventual în viteză, ca un adevărat explorator. Cucerește spațiul! Încearcă să intri peste tot și să dai cât mai multe ture, cât mai repede. Claxonează! Nu doar că vei reuși să-i enervezi pe pietonii care sperau ca măcar în parc să se poată relaxa fără vreun vitezoman prin preajmă, dar vei face în mers atâta gălăgie, că nici vorbă să apuci să vezi măcar o coadă de pițigoi.
- Dacă n-ai reușit să convingi pe nimeni să iasă din casă cu tine, sună un prieten. Ține telefonul la ureche sau chiar pune-l pe speaker, în timp ce stai cu ochii după păsări. În acest timp, să știi că și ele vor sta cu ochii și urechile pe tine și vor ști încotro să o ia ca să te evite.
- Mergi cu ochii în telefon. Oprește-te din când în când să-ți faci câte un selfie sau să pozezi peisajul. Postează și urmărește din 3 în 3 minute comentariile prietenilor și numărul de like-uri primite.
- Ca să nu-ți fie urât singur/ă în parc, ia cu tine o boxă portabilă și pune-ți niște muzică. Așa învață și graurii piesele tale preferate, mai ales dacă dai sonorul destul de tare cât să se audă că vii Tu pe potecă.
- Ignoră tot ce-ai citit mai sus. Stai departe de determinator, nu urmări niciunul dintre zecile de grupuri de birdwatching sau fotografie wildlife disponibile pe facebook. În nici un caz nu da follow paginii Societății Ornitologice Române, indiferent de sucursală. Așa te asiguri că orice pasăre ți-ar ieși în cale o să ți se pară vrabie și că o să treci senin pe lângă un copac plin cu sticleți, că o să ai impresia că pe lac e un singur fel de rață – aia cu capul verde, pe care ai mai văzut-o tu și pe la țară, pe la bunici.
- Mergi în Văcărești doar în weekendurile în care e soare și frumos, după 10-11 dimineața sau de sărbătorile legale: Paște, 1 mai, Rusalii. N-o să fii singur. Cu cât sunt mai mulți oameni în parc, cu atât hărmălaia și foiala cresc și presiunea asupra păsărilor e mai mare.
- Nu cumva să-ți iei binoclu! Mai ales dacă ești începător, ia-ți cel mult un binoclu colorat, cu 20 de lei, de la Decathlon sau din piață. Dacă ai un aparat foto cu zoom bun, cel mai bine e să-l uiți acasă. Ai șansa să suplinești parțial cu el lipsa binoclului și, doamne ferește, să vezi vreuna dintre păsările despre care povestesc panourile informative din parc.
Evident, sper să faci fix invers. 🙂 Trezește-te devreme și ieși în parc cât mai din timp, ca să eviți aglomerația și să prinzi ora la care păsările sunt cel mai flămânde și cel mai active. Îmbracă-te în culori discrete, care să te ajute să te potrivești vizual în peisaj. Vorbește încet și dacă se poate puțin. Fii atent la sunetele din jur: foșnete, fluierături, ciripituri, cârâieli. Scanează cu binoclul sau cu ochiul liber tufișurile, coroana copacilor, ierburile uscate și ciulinii rămași de anul trecut. „Privește cerul”. 🙂 Mai ales în timpul migrației de toamnă sau de primăvară, din București poți să vezi trecând pe deasupra aproape orice, de la pelican creț la gaie neagră și acvilă țipătoare mică. Bicicleta e super ca să faci mișcare și să acoperi distanțe mari. Dacă nu te înduri să o lași acasă măcar din când în când, încearcă să mergi încet. Sau leag-o de suportul de biciclete din curtea complexului Asmita cât timp umbli după păsări. O să pleci din PNV mai mulțumit și n-o să mai ai senzația că toată povestea cu Delta Văcărești e doar o chestie umflată de marketing. Chiar o să începi să vezi păsări.
grelușel de stuf 
rațe roșii 
silvie mică 
silvie cu cap negru, femelp 
colonie de cuiburi de chirighiță cu obraz alb 
vânturel roșu 
șoimul rândunelelor 
lăcar mare
